Tipul I (lente, oxidative) — fibrele de anduranță, rezistente la oboseală, bogate în mitocondrii. Tipul IIa (rapide, oxidativ-glicolitice) — fibrele intermediare versatile, ideale pentru 800m. Tipul IIx (rapide, glicolitice) — fibrele de sprint pur, puternice dar ușor fatigabile.
Un alergător de 800m de elită are o proporție echilibrată de tip I și tip IIa, cu relativ puține IIx. Antrenamentul poate converti IIx în IIa (mai rezistente la oboseală), explicând de ce sprinterii care trec la 800m își îmbunătățesc dramatic anduranța în primul an de pregătire specifică.
Testarea: o biopsie musculară e prea invazivă pentru majoritatea amatorilor. Testele de sărituri repetate pot urmări puterea și oboseala, dar nu stabilesc în mod fiabil proporția fibrelor I, IIa și IIx ale unui alergător.