Tipul I (lente, oxidative) — fibrele de anduranță, rezistente la oboseală, bogate în mitocondrii. Tipul IIa (rapide, oxidativ-glicolitice) — fibrele intermediare versatile, ideale pentru 800m. Tipul IIx (rapide, glicolitice) — fibrele de sprint pur, puternice dar ușor fatigabile.
Un alergător de 800m de elită are o proporție echilibrată de tip I și tip IIa, cu relativ puține IIx. Antrenamentul poate converti IIx în IIa (mai rezistente la oboseală), explicând de ce sprinterii care trec la 800m își îmbunătățesc dramatic anduranța în primul an de pregătire specifică.
Testarea: o biopsie musculară e prea invazivă pentru majoritatea amatorilor. Alternativ, un test de săritură verticală repetată oferă indicii: dacă scazi rapid în înălțime după 10-15 sărituri, ai probabil proporție mare de IIx. Dacă menții înălțimea peste 20+ sărituri, domină fibrele rezistente la oboseală.