„Zona 2” nu are aceeași definiție peste tot
Unele sisteme folosesc trei zone, altele mai multe; pot porni de la viteză, răspunsuri fiziologice sau efort perceput. Sinteza pentru 800/1500m arată că nu există consens asupra unui singur model potrivit tuturor alergătorilor de semifond. Prin urmare, o etichetă de ceas nu identifică singură un prag fiziologic.[1]
Separă cele trei întrebări
- Ce ai făcut? Distanță, timp, număr de repetări și pauze: sarcina externă.
- Cum ai răspuns? Puls, senzația efortului și, când este justificat, evaluări fiziologice: răspunsul intern.
- Ce urmăreai? Scopul ședinței stabilit cu antrenorul. Același timp nu descrie automat același stimul pentru două persoane.[1]
Exemplu: procent din viteză ≠ procent din puls
Pentru 800m în 2:05, timpul este 125 s. La 80% din viteza medie, timpul aritmetic pe aceeași distanță este 125 / 0,80 = 156,25 s, adică 2:36,25. Nu rezultă că alergarea are loc la 80% din pulsul maxim sau într-o anumită „zonă”. Calculatorul face această operație, nu un test de lactat.
Cum descrii distribuția antrenamentului
Precizează dacă numeri minute, kilometri sau ședințe. O ședință de intervale include încălzire și pauze: etichetarea întregii ședințe drept „intensă” nu este același lucru cu însumarea minutelor rapide. Nu compara procente calculate cu metode diferite și nu folosi o distribuție fixă drept obiectiv obligatoriu.[1]
Ce nu transferăm de la elite
Modelele descrise în sursa citată sunt utile pentru vocabular și comparații, nu validează doze pentru juniori. Pentru un atlet antrenat, modelul poate fi individualizat după evaluare; pentru un începător sau junior, prioritatea este înțelegerea sarcinii convenite, nu umplerea tuturor zonelor într-o săptămână.[1]
Vezi cum notezi pulsul și efortul și calculul procentelor din viteză.