Fibrele musculare rapide se împart în tipul IIx, exploziv dar obositor, și tipul IIa, rapid și rezistent la oboseală. Spre deosebire de ideea că tipurile sunt fixe, antrenamentul poate converti fibrele IIx în IIa, un proces numit plasticitate musculară. Această capacitate de adaptare explică de ce același mușchi poate fi modelat fie spre viteză pură, fie spre rezistență.
Antrenamentul tipic de 800 de metri, cu intervale, tempo și repetări la ritm de cursă, împinge fibrele IIx spre varianta IIa. Câștigi astfel rezistență la oboseală în fibrele rapide, păstrând totodată o viteză de contracție ridicată, exact combinația cerută de probă.
Dacă încetezi antrenamentul de anduranță, fibrele revin spre starea IIx, iar toleranța la efort scade. Pentru a păstra ambele calități, semifondistul trebuie să mențină atât stimulii de viteză pură, cât și volumul de anduranță care susține conversia.