Periodizarea anuală începe cu alegerea concursurilor prioritare. Dacă toate starturile sunt tratate ca vârfuri de formă, pregătirea riscă să devină o succesiune de recuperări și teste. Marchează în calendar obiectivele principale, competițiile de verificare și perioadele în care programul personal limitează antrenamentul.
În etapa generală, accentul poate cădea pe continuitatea alergării, forță și diversitatea mișcării. Apropierea sezonului aduce treptat sarcini mai specifice: ritmuri de concurs, accelerări și situații tactice. Aceasta nu înseamnă dispariția alergărilor ușoare sau păstrarea vitezei pentru ultima lună; calitățile se întrețin în proporții schimbătoare.
O schemă ilustrativă pentru două obiective importante poate include o perioadă de refacere și reconstrucție între ele. Durata etapelor depinde de răspunsul sportivului, nu de împărțirea anului în blocuri perfect egale. Competițiile în sală pot constitui un obiectiv propriu sau doar o verificare, cu consecințe diferite asupra planului.
Revizuiește calendarul după boală, accidentare ori oboseală persistentă. Nu recupera automat ședințele ratate prin aglomerarea săptămânii următoare. La sportivii tineri, școala, creșterea și experiența de antrenament trebuie integrate în decizii. Planul anual este un instrument de orientare și ajustare, nu un contract care obligă organismul să răspundă la date fixe.