Fartlekul alternează porțiuni mai rapide și mai lente într-o alergare continuă. Pentru un sportiv de 800m, utilitatea lui poate fi exersarea schimbării efortului fără rigiditatea fiecărui tur cronometrat. Libertatea formei nu înseamnă lipsa unui scop sau permisiunea de a transforma toate accelerările în sprinturi.
Stabilește înainte dacă urmărești un stimul aerob controlat ori o ședință mai solicitantă. Ca exemplu ilustrativ, alternanțele pot fi legate de repere vizibile pe un traseu sigur, cu reveniri suficient de liniștite. Distanțele și numărul schimbărilor se adaptează nivelului; copacii de pe traseu nu oferă singuri o dozare potrivită.
Pe teren variat, acceptă că viteza se schimbă odată cu panta și suprafața. Compararea ritmului instantaneu cu cel de pe pistă poate conduce la forțare inutilă. Păstrează controlul la coborâre și evită accelerările în zone fără vizibilitate. Când obiectivul este precizia ritmului de concurs, pista poate fi o alegere mai bună.
În grup, stabilește cine conduce și cum se evită competiția la fiecare reper. Juniorii au nevoie de reguli clare și supraveghere, mai ales la schimbările intense. Notează ulterior structura aproximativă și efortul perceput, astfel încât o ședință „liberă” să poată fi totuși integrată responsabil în săptămână.