Economia alergării (running economy) este echivalentul consumului de combustibil la o mașină — cantitatea de oxigen necesară pentru a menține o anumită viteză submaximală. La 800m, o economie superioară înseamnă că poți susține același ritm cu un efort metabolic mai mic.
Factorii determinanți includ biomecanica (lungimea optimă a pasului, contactul cu solul), caracteristicile musculare (proporția de fibre lente versus rapide) și elasticitatea țesuturilor conjunctive care stochează și returnează energie elastică.
Antrenamentul pliometric, alergarea în pantă și lucrul la tehnica de pas sunt cele mai eficiente metode de îmbunătățire a economiei alergării, cu efecte măsurabile după 8-12 săptămâni de antrenament specific.