Crosul poate avea un loc în pregătirea pentru 800m, fără a fi obligatoriu pentru fiecare atlet. Alergarea pe un traseu sigur în afara pistei oferă varietate și posibilitatea de a lucra aerob fără preocuparea permanentă pentru timpii pe tur. Beneficiul depinde de dozare și de teren.
Distinge alergarea ușoară pe teren natural de concursul de cros. Primul poate susține continuitatea; al doilea adaugă intensitate și competiție, deci trebuie inclus în plan ca atare. Noroiul, pantele și schimbările de direcție fac ca aceeași distanță să nu reprezinte aceeași solicitare ca pe asfalt sau pistă.
Alege traseul în funcție de obiectiv. Pentru o zi accesibilă, caută suprafețe previzibile și acceptă un ritm mai lent unde terenul o cere. Nu presupune că orice sol moale este automat sigur: gropile și instabilitatea pot conta mai mult decât impresia de confort de la primii pași.
Un antrenor poate folosi crosul în perioada generală și îl poate reduce când cresc sarcinile specifice pe pistă. Aceasta este o opțiune ilustrativă, nu o regulă sezonieră obligatorie. Pentru juniori, traseul și intensitatea cer supraveghere; pentru atletul care nu tolerează terenul, există alte modalități de a susține componenta aerobă.