Alergarea și forța trebuie planificate împreună, deoarece picioarele nu separă oboseala după numele ședinței. Cercetările sintetizate de Blagrove și colaboratorii susțin posibile beneficii ale forței pentru economia alergării și unele rezultate de performanță, dar nu garantează același efect la fiecare specialist de 800m.
Alege întâi mișcări pe care sportivul le poate controla: variante de genuflexiune, împingere prin șold, lucru unilateral și exerciții pentru gambă, după evaluarea competenței. Acestea sunt exemple de selecție, nu un circuit obligatoriu. Încărcarea se stabilește după experiență; ridicarea grea fără tehnică sigură nu este o scurtătură.
Așază ședințele astfel încât antrenamentul prioritar să poată fi executat bine. Dacă pista este obiectivul principal al zilei, nu o preceda automat cu o sesiune de sală epuizantă. Uneori, gruparea solicitărilor în aceeași zi ajută organizarea recuperării, dar alegerea depinde de program și de toleranța individuală.
Urmărește dacă forța perturbă constant alergarea rapidă sau produce o febră musculară care modifică pasul. În acest caz, ajustează volumul, exercițiile ori amplasarea în săptămână. La juniori, instruirea și supravegherea sunt esențiale. Rezultatul util este o pregătire mai robustă și repetabilă, nu recordul din sală obținut cu prețul calității pe pistă.