Antrenamentul de viteză urmărește capacitatea de a alerga repede cu execuție bună, nu tolerarea unei oboseli cât mai mari. Pentru 800m, această distincție contează: sprintul scurt și repetările solicitante în ritm de concurs nu au același obiectiv, chiar dacă ambele par „rapide” pe ceas.
O ședință se construiește după încălzire progresivă și verificarea disponibilității pentru accelerare. Ca exemplu ilustrativ, un atlet pregătit poate lucra accelerări scurte sau lansări progresive, cu revenire suficientă pentru a reproduce mișcarea. Numărul, distanța și intensitatea sunt stabilite individual; nu rezultă din simplul fapt că proba principală este 800m.
Cronometrul trebuie interpretat împreună cu execuția. Dacă sportivul forțează pasul, pierde controlul sau încetinește repetat, adăugarea unor sprinturi poate schimba ședința într-un test de oboseală. Pauzele nu sunt timp pierdut: ele fac parte din modul în care păstrezi calitatea urmărită.
Programează viteza ținând cont de celelalte sarcini rapide și de forța pentru membrele inferioare. Nu o adăuga automat după o ședință epuizantă. La juniori și la alergătorii neobișnuiți cu sprintul, progresia trebuie supravegheată, iar disconfortul neobișnuit impune oprirea, nu „încă o repetare pentru curaj”.