Rezistența la viteză înseamnă capacitatea de a menține o viteză aproape maximă pe distanțe de 150–200 de metri, esențială pentru un 800 de metri în care ultimii 200 se aleargă cu aciditate maximă. Sesiunea tipică folosește 4–6 repetări de 150 de metri și 3–4 de 200 de metri, la 90–95 la sută din viteza maximă, cu recuperare lungă de 3–5 minute de mers sau jogging foarte ușor.
Calitatea contează mai mult decât cantitatea: dacă viteza scade vizibil de la o repetare la alta, încheie sesiunea, pentru că ai depășit scopul. Încălzește-te temeinic înainte, cu 15–20 de minute de alergare ușoară și câteva accelerații, pentru că sprinturile aproape maxime cer mușchi și tendoane proaspete.
Introdu rezistența la viteză o dată pe săptămână în perioada competițională, la 3 zile distanță de curse, și alterneaz-o cu repetările de 300 de metri la ritm de cursă. Combinația celor două îți dă atât viteză brută, cât și capacitatea de a o susține, exact ce separă un final exploziv de unul blocat.