Antrenamentul la altitudine este o strategie folosită de mulți alergători de elită pentru a-și îmbunătăți capacitatea aerobă. La peste 2000m, presiunea parțială a oxigenului scade, forțând organismul să producă mai multe globule roșii și să crească eficiența transportului de oxigen.
Pentru alergătorii de 800m, care se bazează și pe sistemul anaerob, altitudinea prezintă avantajul suplimentar al toleranței crescute la lactat. Totuși, intensitatea antrenamentelor trebuie redusă cu 10-20% pentru a compensa stresul hipoxic.
Metoda recomandată este de tipul trăiește sus, antrenează-te jos — locuiești la altitudine dar cobori pentru antrenamentele de viteză și intensitate. Dacă nu ai acces la altitudine reală, dormitul într-un cort hipoxic poate oferi beneficii parțiale.