Tinerii care se antrenează pentru 800 de metri au nevoie de energie pentru efort și pentru creștere. Recomandările Societății Canadiene de Pediatrie arată că nevoile adolescenților variază cu vârsta, activitatea, ritmul de creștere și maturizarea. De aceea, alimentația juniorului nu se copiază din meniul unui adult sau al unui coleg cu un timp mai bun.[4]
Proteinele, carbohidrații și grăsimile au loc într-o alimentație echilibrată, alături de vitamine, minerale și lichide. Calciul, vitamina D și fierul merită atenție în această perioadă, dar articolul nu prescrie un aport unic de proteine pe kilogram pentru fiecare junior.[4] O cifră izolată nu verifică dacă sportivul mănâncă suficient și variat.
Ca organizare practică, discutați în familie cum încap mesele și gustările între școală, transport și antrenament. O gustare disponibilă în geantă și o masă după efort pot fi mai ușor de planificat decât un meniu „perfect” imposibil de urmat. Alegerile concrete se adaptează preferințelor, alergiilor și toleranței; acestea sunt exemple de organizare, nu un plan nutrițional individual.
Un progres sportiv mai lent nu stabilește singur o carență și nu este motiv pentru suplimente sau un pachet automat de analize. Dacă apar îngrijorări despre creștere, oboseală persistentă ori alimentație restrictivă, discutați cu pediatrul și, când este disponibil, un dietetician cu experiență sportivă pediatrică. Nu aplicați juniorilor protocoale de suplimentare pentru adulți fără evaluare.