Motivația intrinsecă vine din interior: bucuria de a alerga, plăcerea de a-ți depăși limitele, curiozitatea pentru propriul progres. Motivația extrinsecă vine din exterior: medalii, timpi, laude, sponsorizări. Ambele pot alimenta un semifondist, dar nu în același mod.
Recompensele externe sunt fragile pentru că depind de rezultate care nu vin mereu, mai ales într-o probă tactică și imprevizibilă ca 800m. Când doar clasamentul te motivează, un sezon slab sau o accidentare îți poate goli complet dorința de antrenament. Motivația intrinsecă rezistă prin platouri și eșecuri.
Cultivă sursa interioară urmărind mici îmbunătățiri tehnice și senzația de stăpânire a probei, nu doar cronometrul. Folosește obiectivele externe ca repere, nu ca definiție a valorii tale. Un alergător care iubește procesul de antrenament va găsi mereu un motiv să revină pe pistă.