Fierul contează pentru transportul oxigenului, dar oboseala și scăderea performanței nu îți spun singure că ai deficit. NHS descrie oboseala, lipsa de aer și palpitațiile printre simptomele posibile ale anemiei feriprive și recomandă evaluarea istoricului și analize, nu diagnosticul după senzațiile de la antrenament.[2]
Feritina este o proteină care stochează fierul, iar analiza ei poate ajuta la evaluarea rezervelor. Nu este însă o țintă de performanță pe care trebuie să o „ridici” singur: inflamația și alte afecțiuni pot crește valoarea. MedlinePlus explică de ce rezultatul trebuie discutat în context cu clinicianul.[7]
Discută cu medicul durata simptomelor, alimentația, eventualele sângerări și istoricul menstrual, când este relevant. Medicul stabilește ce analize sunt necesare, interpretarea lor și cauza de investigat. Nu recomandăm tuturor sportivilor un set de analize de două ori pe sezon sau un control fix după șase–opt săptămâni. NHS descrie repetarea analizelor pe parcursul urmăririi tratamentului, potrivit planului medical.[2]
În alimentație pot intra carne, leguminoase și produse fortificate, în funcție de preferințe. Ceaiul și cafeaua în cantități mari pot îngreuna absorbția fierului; „blochează absorbția” era o formulare prea categorică.[2] Dacă deficitul este confirmat, alimentația nu înlocuiește automat tratamentul și identificarea cauzei. Nu începe fier pe cont propriu: atât prea puțin, cât și prea mult fier pot avea consecințe serioase.[7]