Dacă iei conducerea la clopoțel, ai controlul cursei, dar și riscul de a arde înainte de linie. Conducerea bună nu înseamnă sprint de la 400m, ci o creștere controlată de ritm pe care adversarii nu o pot susține fără să plătească scump.
Primul lucru e să accelerezi exact la clopoțel, cu două-trei secunde de ritm mai tare, nu cu un sprint de 100m. Apoi menții un efort egal și îți verifici pasul: dacă brațele se înțepenesc și respirația devine haotică, ești prea tare. Uită-te în față, nu în spate, și aleargă linia cea mai scurtă, protejându-ți interiorul.
În ultimii 120m, când acidul lactic urcă, gândește-te doar la ritmul pașilor și la mișcarea brațelor. Conducerea de la 400m se câștigă cu un avans de unu-doi metri construit gradual și apărat cu cadență, nu cu panică. Dacă ai plecat pe ritmul corect, nimeni nu mai poate veni peste tine.