Într-un stagiu de pregătire, provocarea alimentară este potrivirea meselor cu programul real, mai ales când apar două ședințe pe zi. Bufetul bogat nu garantează că sportivul mănâncă suficient la momente utile. Verifică din prima zi orarul restaurantului, accesul la gustări și posibilitatea de păstrare sigură a alimentelor.
Planifică după ședința următoare. Dacă intervalul dintre antrenamente este scurt, amânarea mesei poate lăsa puțin timp pentru refacere și digestie. Sursele de carbohidrați și proteine trebuie să fie disponibile, nu doar menționate într-un plan. Exemple practice sunt o masă obișnuită sau o gustare mixtă, adaptate toleranței și cantității de efort.
Comunică din timp alergiile și restricțiile medicale. Într-un grup, nu copia porțiile colegului: vârsta, dimensiunile corporale și sarcina efectivă pot diferi. Nici comparațiile despre cine mănâncă mai puțin nu sunt o metodă de disciplină. Obiectivul stagiului este pregătirea susținută, nu o competiție de restricție alimentară.
Pentru deplasări și excursii, pregătește hrană transportabilă, apă și condiții adecvate de igienă. Semnalează din timp apetitul scăzut persistent, disconfortul digestiv sau lipsa energiei, astfel încât organizarea să poată fi ajustată. Dieteticianul și antrenorul pot modifica planul înainte ca mesele ratate să devină o rutină a întregului cantonament.