Tensiunea musculară „optimă” nu poate fi recunoscută după o expresie relaxată a feței și nu are o valoare unică pentru 800m. Alergarea cere producerea și coordonarea forței. Relaxarea utilă înseamnă evitarea încordării voluntare fără scop, nu încercarea de a face membrele moi în timpul sprijinului.
Distinge senzația de tensiune din umeri sau mâini de rigiditatea mecanică a sistemului piciorului. În cercetare, rigiditatea este o relație între forță și deformare; nu este o comandă să blochezi articulațiile. Revizuirile biomecanice discută asocieri cu economia, nu recomandă încordarea conștientă a întregului corp.
La antrenamente controlate, observă când strângi maxilarul sau pumnii și testează eliberarea acestei tensiuni. Păstrează însă ritmul și orientarea către traseu. Dacă indicația te face să pierzi coordonarea, reformuleaz-o cu antrenorul. O schimbare utilă trebuie să simplifice sarcina, nu să adauge monitorizarea fiecărui mușchi.
În finalul cursei, senzația de efort va crește și nu trebuie interpretată automat ca eroare tehnică. Nu confunda totuși disconfortul obișnuit cu durerea bruscă sau localizată. Filmarea poate arăta mișcarea, dar nu măsoară direct activarea musculară; evită concluziile despre „mușchi prea tensionați” bazate numai pe aspectul exterior.