Depresia nu ocolește sportivii, iar la alergătorii de performanță poate fi mascată de o aparență de normalitate, pentru că antrenamentele continuă chiar și când bucuria a dispărut. Semnele includ pierderea plăcerii pentru alergare, tristețe persistentă, somn agitat, apetit schimbat și o oboseală care nu trece nici după zile de pauză.
Accidentările, perioadele fără rezultate sau sfârșitul unui sezon pot declanșa episoade depresive, iar epuizarea fizică se împletește cu cea emoțională, fiind greu de separat supraantrenamentul de o problemă de sănătate mintală. Alergarea ajută starea de spirit, dar nu e un tratament, iar ignorarea simptomelor le poate agrava.
Cere ajutor la un psiholog sau psihiatru sportiv dacă simptomele durează peste două săptămâni ori îți afectează antrenamentul și somnul, fiindcă depresia se tratează, iar cererea de ajutor e un act de forță, nu de slăbiciune. O minte sănătoasă e la fel de importantă ca picioarele și plămânii în drumul spre recordul personal.