Ridicarea genunchiului face parte din balansul normal al membrului, dar înălțimea sa nu este un obiectiv independent. Într-un 800m, mișcarea se adaptează vitezei și particularităților alergătorului. A comanda permanent „genunchii mai sus” poate schimba ritmul fără să rezolve problema pentru care a fost dată indicația.
Exercițiul de alergare cu genunchii sus are o formă exagerată și un scop didactic. Nu trebuie copiat identic în cursă. Dacă este folosit, antrenorul ar trebui să explice ce urmărește: coordonare, control sau pregătirea încălzirii, nu o presupusă poziție obligatorie la fiecare pas rapid.
Pentru analiză, privește și ce se întâmplă înainte și după poziția cea mai înaltă a genunchiului. Cum revine piciorul spre sprijin? Ce face trunchiul? Compară aceeași persoană la viteze apropiate. O fotografie cu un campion în plin sprint nu stabilește amplitudinea potrivită pentru un alt alergător.
Dacă folosești un exercițiu tehnic, începe controlat și verifică dacă alergarea ulterioară rămâne naturală. Nu forța amplitudinea în prezența durerii de șold sau a unei restricții recente. Cercetarea biomecanică nu permite transformarea unui singur unghi într-un predictor sigur al economiei; necesitatea unei corecții trebuie demonstrată în context, nu presupusă.