Fiecare record mondial la 800m a rescris nu doar cărțile de statistică, ci și manualele de tactică. Cursa lui David Rudisha de la Londra 2012 (1:40.91) a demonstrat că un ritm agresiv din față poate să zdrobească adversarii psihologic și să îți creeze spațiu pe culoarul interior, neprețuit la această viteză.
Recordul lui Alberto Juantorena de la Montreal 1976 (1:43.50) a fost revoluționar pentru că a dovedit că un alergător cu constituție mai masivă poate excela la 800m, sfidând înțelepciunea convențională a epocii care favoriza fizicurile longiline. De atunci, diversitatea morfologică a campionilor s-a accentuat.
Analiza split-urilor acestor curse legendare oferă lecții valoroase: recordul lui Rudisha de la Londra a avut un al doilea tur mai lent (positive split): 49.28s și 51.63s. Acest exemplu nu demonstrează că orice record mondial trebuie să urmeze același tipar.