«Pragul anaerob» este o denumire folosită pentru repere fiziologice care descriu răspunsul la creșterea intensității. Testele pot utiliza lactatul sau schimbările ventilației, dar definițiile și protocoalele nu sunt identice. Pragul nu este o graniță dincolo de care corpul renunță brusc la metabolismul aerob.
Pentru un alergător de 800m, acest reper ajută la organizarea lucrului de rezistență. Nu reprezintă ritmul cursei și nu se calculează sigur prin adăugarea unui număr fix de secunde la timpul pe tur. Două persoane cu același record pot avea răspunsuri diferite la o alergare susținută.
Dezvoltarea presupune continuitate în pregătirea aerobă și introducerea unor eforturi controlate, alese după experiență și recuperare. Ca structură ilustrativă, antrenorul poate folosi segmente moderate separate de pauze scurte; durata și ritmul nu sunt universale. Scopul nu este transformarea fiecărui segment într-un test maximal mascat.
La reevaluare, păstrează același protocol și condiții cât mai apropiate. Un rezultat izolat, influențat de căldură sau oboseală, nu dovedește regres. Dacă nu ai acces la laborator, combină observațiile antrenorului cu ritmul și efortul perceput, fără să pretinzi că senzațiile oferă un prag biochimic exact. Ajustările trebuie să rămână compatibile cu antrenamentele specifice probei.