Poziția capului și a trunchiului trebuie privită în mișcare, nu judecată după o fotografie idealizată. La 800m, orientarea corpului se modifică odată cu accelerarea, virajul și oboseala. O postură funcțională permite observarea pistei și coordonarea pasului fără să ceară o încordare permanentă pentru a păstra o formă rigidă.
Un reper practic este să privești spre traseul pe care urmează să alergi, fără să fixezi continuu propriile picioare. Păstrează posibilitatea de a observa adversarii și spațiul lateral. Ridicarea forțată a bărbiei sau tragerea exagerată a umerilor înapoi nu este necesară pentru a părea drept.
Pe filmare, compară poziția trunchiului la aceeași viteză și în aceeași zonă a pistei. Nu compara începutul unei accelerări cu o porțiune stabilă și nu confunda înclinarea în viraj cu o greșeală. Unghiul camerei poate amplifica diferențe care sunt mici în realitate.
Dacă spre final apare o schimbare pronunțată, discută atât dozarea efortului, cât și pregătirea, înainte de a impune corecții posturale. Literatura despre economie nu stabilește un unghi unic al trunchiului pentru toți. Durerea cervicală sau lombară persistentă cere evaluare, nu instrucțiunea de a menține mai rigid aceeași poziție.