Meditația poate fi folosită ca exercițiu de revenire a atenției, nu ca metodă de a opri toate gândurile. Pentru un alergător de 800m, utilitatea practică ar putea fi observarea distragerii și întoarcerea la sarcina prezentă. Nu este o ședință suplimentară de pregătire fizică și nu înlocuiește recuperarea.
Alege un moment liniștit și o poziție confortabilă. Urmărește respirația naturală sau senzația contactului cu scaunul. Când apar planuri, nemulțumiri ori imagini ale cursei, observă-le fără să le dezbați și întoarce atenția la reper. Începe cu o durată pe care o poți repeta fără să devină încă o sursă de presiune.
Transferul pe pistă nu presupune închiderea ochilor sau ignorarea mediului. În încălzire, poți observa un gând despre rezultat și apoi reveni la exercițiul în desfășurare. În cursă, orientarea spre adversari, spațiu și siguranță rămâne necesară.
Revizuirile despre mindfulness și performanța sportivă raportează rezultate favorabile în unele studii, dar efectele devin nesigure în analize mai stricte. Evaluează practica prin utilitatea personală, nu prin secunde promise. Dacă exercițiul amplifică disconfortul psihic, oprește-l și cere îndrumare calificată; nu există obligația de a persevera cu orice preț.