Viteza rezultă din combinația dintre lungimea pasului și frecvența acestuia, nu din victoria unuia dintre factori. La aceeași viteză, creșterea frecvenței presupune pași mai scurți. Dacă viteza crește, ambele variabile se pot modifica. De aceea, o cadență măsurată la alergare ușoară nu devine automat țintă pentru un 800m.
Mai întâi definește ce măsori: pași individuali sau cicluri complete ale aceluiași picior. Apoi compară porțiuni similare ca viteză, suprafață și oboseală. Datele ceasului pot fi utile pentru tendințe, dar o diferență între două citiri nu dovedește că tehnica s-a îmbunătățit.
Nu lungi pasul prin întinderea intenționată a piciorului mult înainte și nu grăbi artificial mișcarea doar pentru atingerea unei cifre populare. Cercetarea arată că alergătorii antrenați aleg adesea spontan combinații apropiate de cele economice, deși există diferențe individuale și situații care justifică intervenții.
Dacă antrenorul propune o ajustare, testați-o gradual și urmăriți confortul, controlul și efectul asupra sarcinii, nu numai cadența. O schimbare făcută pentru o problemă specifică nu trebuie generalizată întregului grup. La 800m contează păstrarea unei combinații funcționale în contextul cursei, nu îndeplinirea unui standard universal de pași pe minut.