O greșeală de postură trebuie definită prin efectul ei asupra sarcinii, nu prin abaterea de la o imagine estetică. La 800m, sportivii pot avea stiluri vizibil diferite și totuși eficiente. Primul lucru de verificat este dacă o poziție limitează observarea pistei, produce disconfort sau apare odată cu pierderea controlului.
Privirea menținută în jos poate reduce informația tactică disponibilă. Încordarea voluntară a umerilor poate face alergarea neplăcută. Aplecarea exagerată impusă din talie poate fi o instrucțiune nepotrivită. Acestea sunt situații de explorat cu antrenorul, nu explicații universale pentru orice timp slab sau durere.
Corectează pe rând și în condiții ușoare. Dacă problema este orientarea privirii, folosește un reper de pe traseu, fără să blochezi gâtul. Dacă este tensiunea din mâini, verifică dacă relaxarea lor modifică senzația generală. Nu adăuga o listă lungă de comenzi înaintea unui concurs important.
Filmează înainte și după la viteze comparabile și întreabă sportivul cum se simte. O postură care arată mai ordonat nu este neapărat mai economică. Literatura biomecanică arată relații neuniforme între numeroase unghiuri și economie; o intervenție bună trebuie justificată individual, iar durerea persistentă merită o evaluare separată.