În primii ani ai probei, cursele de 800 de metri se alergau cu start comun și erau dominate de instinct și de lupta pentru poziție, alergătorii mizând mai mult pe anduranță brută decât pe o strategie de ritm bine conturată, în absența culorilor separate și a startului eșalonat de astăzi.
Odată cu anii ’50 și ’60, tactica de a sta în pluton pentru a ataca în ultimii 200 de metri a devenit dominantă, însă apariția unor atleți precum Coe și Ovett a rafinat arta schimbării de ritm, a finișului exploziv și a controlului cursei din poziții diferite ale plutonului.
Revoluția tactică a culminat în 2012, când David Rudisha a condus finala olimpică de la Londra de la primul până la ultimul metru, doborând recordul mondial cu 1:40.91 și demonstrând că, la cel mai înalt nivel, un ritm agresiv și controlat poate fi la fel de eficient ca un finiș devastator.