În anii ’70, un alergător de 800m mânca o friptură cu ouă în dimineața cursei, convins că proteinele animale oferă forță. Astăzi știm că acea masă ar sta în stomac 4-6 ore și ar compromite fluxul sangvin către mușchi în favoarea digestiei. Nutriția sportivă a parcurs un drum imens în 50 de ani.
Revoluțiile majore: anii ’80 — încărcarea cu carbohidrați (carbo-loading) devine standard; anii ’90 — hidratarea științifică și băuturile sportive; anii 2000 — suplimentele pe bază de dovezi; anii 2010 — periodizarea nutrițională sincronizată cu antrenamentul; anii 2020 — nutrigenomica personalizată.
Lecția acestei evoluții: ceea ce considerăm astăzi optim nutrițional va părea probabil rudimentar peste 20 de ani. Rămâi informat dar sceptic la extreme și revoluții miraculoase. Principiile de bază (mănâncă alimente reale, hidratează-te, nu experimenta în ziua cursei) au rămas constante.