În anii ’50, alergătorii de 800m concurau în tricouri largi de bumbac și șorturi până la genunchi — echipament care adăuga greutate și rezistență la aer. Astăzi, un costum de competiție cântărește sub 100 de grame și e proiectat în tuneluri de vânt pentru a minimiza rezistența aerodinamică.
Saltul tehnologic major a venit la Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney, când Cathy Freeman a câștigat aurul la 400m purtând un costum integral (body suit) Nike. Deși controversat la vremea lui, a demonstrat avantajul măsurabil al textilelor aerodinamice: 0.02-0.05 secunde per tură.
Astăzi, costumele de competiție sunt atât de avansate încât regulamentele World Athletics limitează grosimea materialului și interzic structurile care creează portanță aerodinamică. Chiar și cu aceste restricții, diferența dintre un costum modern și unul de acum 20 de ani poate fi de 0.3-0.5 secunde la 800m.