Diferențele dintre alergătorii de 400m, 800m și 1500m sunt mai bine înțelese ca un continuum decât ca trei tipuri umane separate. Pe măsură ce durata probei crește, se modifică importanța relativă a vitezei, a producerii rapide de energie și a susținerii efortului aerob. Toate probele folosesc însă mai multe mecanisme energetice simultan.
La 800m există sportivi apropiați de profilul de 400m și alții mai competitivi pe 1500m. Aceasta explică de ce două programe eficiente pot arăta diferit. Literatura despre semifond descrie variații mari ale pregătirii, nu o combinație obligatorie de kilometri și sprinturi pentru fiecare participant.
Pentru orientare, adună rezultate recente pe distanțe diferite și observații din antrenament. Verifică dacă ele provin din condiții și perioade comparabile. Un singur 1500m alergat fără experiență tactică nu dovedește lipsă de rezistență, după cum un 400m obosit nu măsoară corect viteza disponibilă.
Folosește profilul pentru alegeri temporare: ce calitate limitează acum performanța și ce punct forte trebuie păstrat? Nu îl transforma într-o identitate permanentă, mai ales la juniori. Dezvoltarea, experiența și schimbările de pregătire pot modifica relația dintre probe. Conversiile fixe între recorduri sunt orientări grosiere, nu diagnostice fiziologice sau predicții garantate.