În primele secunde ale cursei de 800m, consumul de oxigen nu crește instantaneu, oricât de bine antrenat ai fi. Inima și plămânii au nevoie de timp ca să livreze oxigen spre mușchi, iar organismul acoperă golul prin sistemele anaerobe, arzând fosfocreatina și glicogenul. Această diferență dintre oxigenul cerut de efort și cel consumat se numește deficit de oxigen.
După linia de sosire, respirația rămâne accelerată minute bune, pentru că organismul plătește această datorie. Consumul excesiv de oxigen post-efort, cunoscut ca EPOC, reface fosfocreatina, elimină lactatul, restabilește pH-ul și răcește corpul. Cu cât cursa a fost mai intensă și mai acidă, cu atât EPOC-ul este mai mare.
Pentru semifondist, antrenamentul la ritm de cursă mărește capacitatea de a tolera un deficit de oxigen mare și grăbește revenirea. Repetările intense cu pauze scurte îți educă organismul să pornească mai repede sistemul aerob, astfel încât să rămâi cu mai multă energie pentru ultimii 200 de metri.