Propulsia nu înseamnă să împingi voluntar cât mai mult timp în spate la fiecare pas. Este rezultatul coordonării forțelor în timpul sprijinului. Pentru 800m, prelungirea artificială a desprinderii poate schimba întregul ritm al alergării; aspectul spectaculos al extensiei nu demonstrează automat o înaintare mai eficientă.
Începe cu întrebarea dacă limita este tehnică, de pregătire fizică sau de dozare a efortului. Dacă pasul se deteriorează numai după un început prea rapid, o indicație de „împinge mai tare” poate rata problema. Analizează secvențe la viteze apropiate și discută ce urmărește fiecare exercițiu.
Forța și exercițiile reactive pot face parte din pregătire. Ca opțiuni ilustrative, nu program individualizat, antrenorul poate selecta ridicări pe vârfuri, mișcări de extensie a șoldului ori sărituri simple, în funcție de experiență. Încărcarea și dificultatea cresc numai după însușirea execuției; la juniori este importantă supravegherea calificată.
Evaluează transferul prin alergare, nu doar prin greutatea ridicată sau înălțimea săriturii. Revizuirile susțin posibile beneficii ale pregătirii de forță pentru alergători, însă nu identifică un exercițiu care garantează propulsia ideală. Păstrează suficientă recuperare pentru ca munca suplimentară să nu compromită ședințele principale și oprește exercițiile care provoacă durere.