Perfecționismul îți cere fiecare antrenament impecabil și fiecare repriză la secundă, altfel ziua e irosită. La 800m, te împinge să forțezi când corpul cere pauză, să te condamni pentru o serie slabă și să concurezi cu frica de a nu fi perfect. Pe termen lung, dorința de perfecțiune devine frână, nu combustibil.
Deosebește standardul înalt de perfecționism: primul te face să te pregătești serios și să accepți feedbackul, al doilea să te judeci după fiecare abatere și să legi valoarea ta de cronometru. Adoptă regula suficient de bun: o sesiune la optzeci la sută din plan construiește mai mult decât o zi perfectă urmată de epuizare.
Creează-ți spațiu pentru imperfecțiune programată: notează-ți în jurnal trei lucruri bune dintr-un antrenament ratat, ca să-ți antrenezi mintea să vadă progresul. Adaptarea la 800m se construiește din volum constant, nu din sesiuni izolate impecabile. Cine acceptă zilele medii se antrenează mai mult, se accidentează mai rar și concurează eliberat.