Sistemele aerob și anaerob nu sunt rivale, ci parteneri care se sprijină reciproc. O bază aerobică solidă, cu mitocondrii multe și capilare dense, accelerează eliminarea lactatului și a ionilor de hidrogen produși de efortul anaerob intens.
Pentru alergătorul de 800 de metri, asta înseamnă că poate folosi sistemul anaerob mai târziu și mai eficient, pentru că mușchii oxidați preiau o parte din încărcătură. Cu o capacitate aerobă bună, intervalele dure se fac la calitate mai mare, iar refacerea între repetări și în turul doi este mai rapidă.
Așa se explică de ce semifondiștii de top nu renunță niciodată la alergările lungi și la ședințele de prag, chiar dacă proba lor durează sub două minute. Baza aerobă este fundația care permite ca viteza anaerobă să fie exprimată și repetată fără a se prăbuși.