Alergarea în curbă cere o forță centripetă continuă, iar corpul se înclină ușor spre interior pentru a o genera. Această poziție și ajustările musculare asociate costă mai multă energie decât alergarea pe linie dreaptă, chiar dacă viteza rămâne aceeași.
Pe o pistă de 800 de metri parcurgi patru viraje, iar culoarul interior are raza cea mai strânsă, deci costul metabolic pe metru este mai mare. Apropierea de bordură scurtează distanța, dar îți cere o tehnică foarte stabilă, altfel tensiunea din curbe îți consumă oxigen prețios.
În sală, virajele mai strânse amplifică acest cost, motiv pentru care timpii indoor sunt de regulă mai lenți. Antrenamentul pe curbă și forța gleznelor și a trunchiului te ajută să rămâi relaxat în viraje și să economisești energia pentru linia dreaptă din final. Pe pista de 200 de metri virajele înseamnă jumătate din distanță, deci orice economie în curbă se traduce direct în timp.