Orice schimbare de ritm cere o accelerare a metabolismului peste nivelul constant, iar sistemul aerob are nevoie de câteva secunde să răspundă. Diferența este acoperită din rezervele anaerobe, care se consumă rapid și cresc aciditatea musculară. Fiecare repornire consumă și fosfocreatină, o resursă limitată care se reface doar cu oxigen și timp.
În cursa de 800m, fiecare accelerare, depășire sau rupere de ritm adaugă un mic deficit de oxigen care se acumulează. Un ritm constant este fiziologic mai ieftin, de aceea atacurile repetate îl pot termina pe adversar, dar îl costă scump și pe cel care le lansează.
Antrenamentul cu schimbări de ritm și intervale progresive mărește capacitatea de a tolera aceste accelerări. Pe pistă, cel mai economic atac este cel scurt și decisiv, plasat când adversarii sunt deja aproape de limită, nu o serie de accelerații risipite.