În viraj, alergătorul trebuie să își schimbe continuu direcția, nu doar să înainteze. Aceasta cere o componentă a forței orientată spre interiorul curbei. Raza și viteza influențează solicitarea, iar membrul interior și cel exterior nu lucrează neapărat identic. Studiile de sprint pe curbe descriu aceste diferențe, fără să prescrie automat tehnica optimă pentru 800m.
Practic, urmărește o traiectorie previzibilă și suficient spațiu față de ceilalți. Înclinarea apare în raport cu situația de alergare; nu încerca să o obții doar prin îndoirea taliei sau coborârea exagerată a umărului interior. O fotografie nu permite calcularea poziției potrivite pentru altă viteză sau altă pistă.
Exersează familiarizarea cu virajul în cadrul antrenamentului, la intensități pe care le controlezi. O progresie aleasă de antrenor poate începe cu urmărirea traiectoriei și continua cu situații tactice simple. Exemplul este orientativ, nu o invitație la sprinturi maxime suplimentare, mai ales pentru juniori.
Când analizezi filmarea, separă dificultatea de a urma curba de efectul aglomerației sau al oboselii. Depășirea în exterior poate oferi spațiu, dar adaugă distanță; momentul depinde de cursă. Nu transforma rezultatele unui experiment de sprint maximal într-o regulă că orice sportiv trebuie să forțeze aceeași asimetrie.