De-a lungul istoriei, proba de 800 de metri a depins de precizia arbitrilor și a cronometrelor, iar în primii ani timpii se măsurau manual, cu o precizie de o cincime de secundă, ceea ce lăsa loc pentru erori și contestații în stabilirea recordurilor.
Introducerea fotografiei de finiș și, mai ales, a cronometrării complet electronice, adoptată la Jocurile Olimpice din 1968, a eliminat treptat subiectivismul, permițând înregistrarea timpilor la sutime de secundă, omologarea corectă a recordurilor pe pista de 800 de metri și compararea obiectivă a performanțelor dintre generații.
Tot arbitrii veghează asupra respectării regulilor specifice probei, de la startul pe culoare separate și momentul în care alergătorii pot intra pe culoarul unu, până la depistarea obstrucționărilor din viraje, detalii care au decis de multe ori medalii și recorduri.