Antrenamentul unilateral solicită predominant câte un membru: fandările, urcările pe treaptă sau ridicările pe vârfuri sunt exemple accesibile. Pentru alergătorul de 800m, el permite observarea controlului fiecărei părți. Scopul nu este obținerea unei simetrii perfecte în toate testele, deoarece o diferență izolată nu dovedește automat o disfuncție.
Începe cu o variantă stabilă și aceeași amplitudine pe ambele părți. Sprijinul ușor cu mâna poate separa dificultatea de echilibru de solicitarea musculară. Dacă piciorul de sprijin obosește, nu compensa prin împingerea excesivă cu celălalt picior sau prin accelerarea coborârii. Calitatea repetărilor face comparația mai utilă decât simplul număr.
Notează separat încărcarea, execuția și eventualul disconfort. O diferență care apare numai într-o zi obositoare poate avea altă semnificație decât una repetabilă. Nu dubla automat volumul pe partea considerată slabă; cauza poate ține de familiarizarea cu testul, durere sau tehnică și merită discutată cu antrenorul.
Exercițiile pe un picior pot coexista cu cele bilaterale, fără ca unele să le excludă pe celelalte. Cercetările generale susțin includerea forței în pregătirea alergătorilor, nu un prag universal de asimetrie pentru 800m. După accidentare, selecția exercițiilor și revenirea la alergare trebuie coordonate cu specialistul care urmărește recuperarea.